Mult timp am așteptat starea potrivită ca să fac lucrurile corect.
Să am chef.
Să fiu motivat.
Să simt că „acum e momentul”.
Motivația venea rar și pleca repede.
Între timp, deciziile rămâneau aceleași, iar rezultatele la fel.
Am realizat că motivația nu e o fundație.
E un impuls.
Bun, dar instabil.
Ceea ce chiar susține progresul sunt obiceiurile mici, făcute indiferent de stare.
Nu zilnic perfecte.
Dar suficient de constante.
Când m-am bazat pe obiceiuri, lucrurile s-au simplificat.
Nu mai negociam cu mine.
Nu mai așteptam „chef”.
Făceam ce era de făcut, chiar și prost.
Un obicei bun nu arată impresionant.
Arată banal.
Dar exact această banalitate îl face sustenabil.
În timp, obiceiurile bat motivația la orice capitol.
Motivația te pornește.
Obiceiurile te duc mai departe.
Iar în relația cu banii, nu momentele de entuziasm schimbă direcția,
ci deciziile mici, repetate,
care se întâmplă și atunci când nu ai chef.Find me on:
Find me on: